Buenos Aires

Trip Start Jan 11, 2010
1
19
20
Trip End Ongoing


Loading Map
Map your own trip!
Map Options
Show trip route
Hide lines
shadow

Flag of Argentina  , Patagonia,
Thursday, April 8, 2010

Ei bine Argentina a fost o minunatie. Doua saptamani cu gura cascata, pe alocuri la modul cel mai propriu. Buenos Aires, Patagonia si Tara de Foc, fiecare-n feluri diferite m-au lasat mut. Nici ca se putea sa-nchei calatoria mai fain de-atat! Dar s-o luam cronologic.

Buenos Aires e un oras de milioane. Mai precis de vreo 12-13 milioane (unii zic 16 dar cred ca exagereaza). Nu e nici cel mai mare, nici cel mai frumos, nici cel mai vibrant, nici cel mai romantic pe care sa-l fi vazut dar cu siguranta le combina p-astea si-nca multe altele intr-un mod unic. Sunt doua chestii care m-au lovit din prima zi la orasul asta si care si-au pus amprenta pe tot ce-am vazut din el. Pe de-o parte e faptul ca are aerul unuia dintre marile metropole ale lumii. Cativa dintre cei care cititi blogul asta stiti ca io am o teorie cum ca exista trei mari orase "globale", anume Londra, Paris si New York, orase nu doar mari ca populatie si forta economica si culturala, ci pur si simplu orase care-si trag seva din aproape toata lumea, care si-au lasat amprenta pe aproape toata lumea si care continua sa fascineze pe aproape toata lumea. Ei bine Buenos Aires are aerul unui astfel de oras global. Al doilea lucru care m-a lovit e ca pare blocat in timp sau mai degraba blocat in timpuri, diverse fatete ale lui in diverse epoci, unele foarte misto, altele foarte triste.

Cum spuneam are AERUL unui oras global. Edificii monumentale, planning urban de mare metropola cu bulevarde si piete imense, metrou vechi de-o suta de ani, centru financiar sufocat de corporatisti agitati, marina cu yacht-uri, zona de luxury lofts si restaurante fusion, zona de fitze old money, zona de fitze artsy, in fine, tot brick and mortar-ul unui oras global plus istoria si reputatia unui loc care a captat imaginatia a milioane. In final e cineva oare care n-a auzit de Buenos Aires??? Dar…

… sunt doua lucruri care-ti spun pe sleau ca doar carcasa e de oras global. Pe de o parte lucuri care n-ar trebui sa fie vechi sunt ponosite (si-o sa revin asupra celor care sunt invechite chic): masini, reclame, firme luminoase, haine-n vitrine, autobuze, pana si ambalajele a enshpe mii de produse cat se poate de comune sunt pur si simplu… vechi de 10 ani. Pe de alta parte lipseste mixul etnic, probabil ingredientul fundamental al orasului global. S-ar putea sa-l judec al naibii de aspru dar Buenos Aires-ul m-a lovit ca fiind ceea ce se cheama un has been. Orasul asta a fost, candva, ceva mare de tot. Argentina a trait iluzia ca va deveni noua America si Buenos Aires-ul noul New York si pentru o bucata de timp au fost chiar aproape. Nu mi-e clar unde s-a rupt filmul, cred ca in cateva etape succesive, dar n-a fost sa fie.

Dincolo de treaba asta e o destinatie geniala. E frumos de pici si plin de personalitate. M-am plimbat in nestire patru zile numai absorbindu-i atmosfera. Am avut si bafta de vreme buna. Pastreaza mai mult decat orice alt loc pe care l-am vazut atmosfera zilelor lui de glorie, probabil tocmai pentru ca n-a mai putut tine pasul de la un punct incolo. Si centrul si San Telmo, chiar si Palermo sunt pline de cafenele d'astea, nici nu stiu exact carei epoci ii apartin, cu cheleneri eleganti la camasa alba, panataloni de stofa si pantofi de lac

dar in acelasi timp cat se poate de naturali si fara ifose high class. Are o eleganta foarte naturala orasul, nu te apasa (sau ma rog oi fi io mai sensibil la chestii d-astea de m-apasa prin alte parti). Eram un pic circumspect vis a vis de show-urile de tango prestate inevitabil pentru turisti, dar sunt super misto de vazut. Rar mi se-ntampla mie s-am  pofta de tzol festiv, dar in orasul asta, daca voi reveni vreodata, bag costum si pantofi in rucsac cu cea mai mare placere. Si mai e ceva, foarte rar la un oras de dimensiunile astea: lumea e super de treaba. Chelneri, taximetristi, soferi de autobuz, receptioneri, oameni pe care-i intrebai ceva pe strada, toata lumea chill si super-amabila. Io ezit sa generalizez despre cat de “friendly” e un oras sau altul, o tara sau alta, dar efectiv in Argentina asa mi s-a parut. Se plang berechet despre mersul lucrurilor in tara lor, in final e si de-nteles la ce potential are, dar nu-s nici amari nici incruntati. Mi-au placut, tare de tot.

Orasul e cat se poate de european. Ajuns de la Lima mai ca schimbasem continentul. Vizual nu are mai nimic de-a face cu restul Americii Latine (desi socio-politic o gramada, dar despre asta in posturile analitice de mai incolo). N-are arhitectura coloniala spaniola aproape deloc, arata mai degraba asa a o combinatie de Paris si Roma cred (s-ar putea s-o ard aiurea rau dar mie asa mi s-a parut). Plus ca ei argentinienii n-au background-ul metiz din restul continentului, sunt la baza o mare ciorba de spanioli, italieni si tot felul de alti europeni. Si-s tot soiul de alte chestii mai mari sau mai mici care-s foarte europene: masini, produse din alimentare (kinder, milka, barrila, etc., iar o sa-mi zica Moldovan c-am facut foamea), autobuze (tot restul Americii Latine e plin de school buses americane reconditionate, Argentina are vechituri la mana a doua cam ca noi, probabil de prin Italia si Spania). Si, asa cum bine constatase si-mi povestise frate-miu, cartierele nu-s cu saracie de America Latina. Bun, siruri de blocuri mai mult sau mai putin prapadite ca la noi, dar nu maghernitzele din sipca si carton  sau casele etern la rosu in care traiesc milioane prin Lima sau Bogota sau Mexico City.

Ce sa va mai povestesc ca-s asa multe? E foarte haios cum se simte Italia din ei, desi-s asezati la capatul Americii Latine si vorbesc spaniola. Brand-urile italiene sunt peste tot, pizza e excelenta, iar populatia de masculi galagiosi, gealati si pusi la patru ace semnificativa. Aaa, iar mancarea, uiui, asta-i raiul carnivorilor. Nu e cine stie ce bucatarie sofisticata, dar stiu baietii cu vita intr-un mare fel. De vinuri nu prea stiu ce sa va zic, c-am fost busit rau la stomac si m-am cam ferit. Plus ca de fapt nici nu prea ma pricep.

Bine, acestea fiind exprimate, enjoy the slide show. Restul detaliilor live in curand, ca-n vreo 4 ore ma urnesc catinel spre casa. Lipa, lipa, o sa-mi ia vreo doua saptamani, dar de-abia astept s-ajung. Restantele cu Patagonia si Tara de Foc sper sa le postez de pe drum. Chau!
Slideshow Report as Spam

Use this image in your site

Copy and paste this html: