In sus si-n jos pe Panamericana

Trip Start Jan 11, 2010
1
12
20
Trip End Ongoing


Loading Map
Map your own trip!
Map Options
Show trip route
Hide lines
shadow

Flag of Panama  ,
Saturday, February 27, 2010

Mihai are o vorba care-mi place: o dusa o venita o zi prapadita. Eeeee, cam asa a fost saptamana care a trecut. De fapt imi cam venea sa-mi iau campii vineri seara, dar hei, azi e sambata, o noua zi, sunt in continuare in Marele Trip, soarele-i sus pe cer (pe naiba, ploua musonic in Panama City da-mi bag o minciunica mica si mie si voua) si adevarul este ca-mi vine nu stiu cum sa ma plang asa din paradisuri tropicale in care vad ceva nou in fiecare zi. Asa ca recurg la haz de necaz iar pasurile metafizice le pastrez pentru cei pe care-i mai prind pe skype sau facebook si le multumesc anticipat. Lucrurile au stat cam asa: am inceput la San Jose (Costa Rica) unde am nimerit un taximetrist care baga in buzunar cate 4 smecheri de Gara de Nord deodata. Cred c-am vazut un sfert de oras (e un pic mai micutz ca Bucurestiul) ca s-ajung cam din Universitate-n Victoriei. Neplacut! Ajung la mama tuturor hostelurilor (piscina, biliard, bar pe acoperis rupt din Kasho, chiar si-un taur mecanic de rodeo) unde facilitatile-s de vis dar totu-i conceput sa smulga dolaru' de pe tine si atmosfera-i complet seaca. Concluzionez io scurt ca tara asta nu-i pentru mine si a doua zi dimineatza iau autobuzul spre Granada, Nicaragua. Din nou opt-noua ore pe drum dar hei Nicaragua ar trebui sa fie the real deal, ieftin si bun, fara hoarde de turisti. Ajung la Granada, bijuterie coloniala, ma cazez si ies si io sa halesc ceva. De ceva vreme am senzatia ca pe mutra mea scrie ori fraier ori om bun (de fapt s-ar putea sa scrie pur si simplu turist occidental) dar aici, pana sa-mi vina supa, am dat doi dolari ca sa duca Luis lapte praf acasa (cum era replica aia din Filantropica cu povestea?), inca unul unor kizi care-o ardeau Freestyla' pe pietonala si facturau la turisti, am cumparat nimicuri de care n-aveam nevoie de la unul din zecile de vanzatori ambulanti si-ncepusem sa ma simt ca-n desene animate cand se transforma Tom sau Spike in magar. In fine, nu-s de-al locului, oras turistic, asta e. Mi-a sarit in schimb mustarul la felu' doi cand un domn bine imbracat, savurand o bere la masa de langa mine, mi-a cerut senin si cat se poate de articulat sa-i dau niste bani ca-i e foame. Din nou somn si plecare dis de dimineata. Chiar am vrut sa mai dau Nicaraguai o sansa si-am plecat inapoi spre Rivas, o rascruce unde puteam schimba fie spre vulcanii de pe Olmetepe fie spre coasta Pacificului. Ajung si nu reusesc sa-mi aprind o tigara de un milion de taximestristi care ma trag de ambele maini sa ma urc la ei in masina. Olmetepe? San Juan del Sur? Rasare unul cu optiunea trei: frontera, frontera (adica granita cu Costa Rica)? Brusc suna foarte bine! Alte 8 ore in autobuz inapoi spre San Jose, condimentat cu pana prostului (la autocar de linie, wtf?) dar macar ma buseste inevitabil rasul cand soferul toarna o galeata de motorina in rezervor cu tigara aprinsa-n coltul gurii si mi-aduc aminte de seara cu pariul pe combustibilitatea diesel-ului. Noapte la hostel, bus inapoi spre David (Panama) unde la minunatul hotel la care trasesem pentru o noapte si fusese un deal excelent pentru o  single nu mai au decat triple. Pielea mea, platesc, macar au wireless de incredere in camera. Urc si constat ca mi s-a crashuit netbook-ul. Ma uit atent deasupra mea doar doar oi vedea norisorul ala insistent si rad singur gandindu-ma sa postez un facebook status de genul "ala care se joaca cu figurina mea voodoo p-acasa te implor opreste-te". Dar nu postez ca n-am cu ce! Adorm. Ma trezesc si hotarasc ca n-am atitudinea potrivita. Am prejudecati, nu iau lucrurile asa cum sunt, n-am rabdare, de-aia ma ploua. Asa ca o sa-mi pun un ranjet mare pe fata si o sa ignor micile sacaieli. Fuck! Nu-i stilul meu deloc asa ca fortez mana norocului, sun la Aires si-mi schimb rezervarea. Plec in Columbia mai devreme decat planuisem. Schimb continentul si sper si karma. Pan' la urma asta-i unul din ingredientele de baza ale Marelui Trip, sa pot ridica ancora cand si cum ma taie capul!

Pauza extra de paragraf nu-i intamplatoare. Asa fac io lucrurile. Ma agit, intru-n vrie, ma sucesc pana obosesc, dupa care extenuat ma dau un pas inapoi sa ma uit la lucruri si incep sa le vad altfel. Adevarul e undeva la mijloc. Pe de o parte nu prea am fost fair cu aceasta jumatate de America Centrala, chiar si cele trei saptamani alocate initial ar fi fost putine. Dar dupa o luna de drum mi-e clar ca pur si simplu nu pot acoperi ditamai namila de America Latina in 3 luni juma. Si doar atata am pentru ca chiar vreau s-ajung la intalnirea de zece ani, si pana la urma nici nu stiu daca ma vor tine balamalele mai mult. Asa ca ma-ndrept mai repejor spre America de Sud. Pe de alta parte e o chestie care mi-a displacut din start in America Centrala: e mult mai greu sa te pierzi in multime decat in Columbia sau Mexic. Esti vestic si turist in o mie de circumstante. Cred ca pur si simplu tarishoarele astea sunt prea mici ca sa integreze valul de backpackeri, pacheti, voluntari, surferi, pensionari si vagabonzi din Vest care s-a abatut aici. O sa dezvolt subiectul intr-un post viitor zilele astea, mai ales ca, atat cat am putut vedea din goana calului, mi s-a parut ca sunt diferente mari intre cele trei tari. Trebuie sa recunosc ca saptamana asta a avut si doua highlight-uri de toata frumsetea. Mai intai portiunea de Panamericana din Costa Rica de la Palmar Norte la San Jose. E o dementa, chintesenta spectacolului natural latinoamerican. Urci de la nivelul marii la 3400 m si cobori dup-aia la 900. In vreo 4 ore. Practic la fiecare mie de metri e o alta lume, de la plantatiile fierbinti de banane si ananas, la cele caldute de cafea, cloud forrest-ul si in final racorica serioasa la 3400. Munti inverziti in toate partile, vai uriase, nor sub tine, nor deasupra ta, tufe de flori in toate culorile, pamantul ala rosu de tropice, e atata viata e ceva fantastic. Am filmat cat s-a putut din bus dar e slabutz. Promit poze ca lumea cu genul asta de peisaj din Columbia. A doua experienta misto a fost Canalul Panama. Minunata inginerie. Vezi ditamai monstrii de 4000 de containere miscandu-se ca melcul in ecluze, genial. In fine, nu ma mai lungesc. Imi place sa cred ca saptamana asta am facut tranzitia de la vacanta la calatorie. Dupa o luna si-un pic pe drum cred ca o sa schimb un pic vitezele. Mai mult timp in mai putine locuri. Probabil focus pe Columbia+Ecuador si ulterior pe Argentina si eventual un pic de Peru si Bolivia pe drumul de intoarcere. Brazilia in mod cert ramane pentru data viitoare. Cred ca m-a cam si lovit un pic dorul de casa iar Vulcanstock a ajutat :-). Dar Columbia e asa, macar un sfert acasa. Aaaa, si multzam Sorine, nu stiu unde-n blog s-a dus comment-ul tau ca sa-ti raspund! 
PS Am inspectat acum filmuletzele si ti se face rau de masina ca-s din mers asa ca nu le-am mai pus. Doar poze de la Canal :-(




Slideshow Report as Spam

Comments

cei de acasa on

am primit msg.din cartagena cu toate vestile bune.multam si te pupam

Rares on

Si-n Argentina cand vrei sa ajungi si unde? Patagonia merita,dar vine iarna imediat...

Add Comment

Use this image in your site

Copy and paste this html: