Desert si mult mult rosu

Trip Start Jun 20, 2010
1
17
25
Trip End Aug 21, 2010


Loading Map
Map your own trip!
Map Options
Show trip route
Hide lines
shadow

Flag of Australia  , Northern Territory,
Friday, July 16, 2010

Pe 13 iulie am parasit frumosul si insoritul Port Douglas pentru Ayers Rock unde aveam sa stam pentru urmatoarele 3 nopti. Aici este piatra faimoasa si sacra pentru arborigeni, numita Uluru. Plecarea a fost cam brutala pentru toti caci am avut zborul la 7:15am si pentru asta a trebuit sa plecam din camera la 4:15am. Dar am ajuns la Ayers Rock dimineata devreme si asa am avut timp sa ne plimbam un pic prin jur inainte de primul tur.

Inainte de a incepe sa descriu ce am facut si vazut pe acolo in cele 2 zile si jumate, am sa descriu un pic locul. Australienii au dezvoltat o intreaga industrie de turism in jurul pietrei astea, adica au construit un intreg resort in mijlocul desertului cu o suita de restaurante, baruri si excursii de o zi. Apropo, cel mai aproape oras e la Alice Sprigs la 450km. In afara de piatra Uluru, super cunoscuta, mai este un conglomerat de pietre numite

Kata Tjuta, mai putin renumite dar care se viziteaza si ele si care mie mi s-au parut mult mai importante pentru arborigeni. Locul asta in mijlocul desertului este locuit  permanent de un trib de arborigeni (Anangu) care au satul pe linga Uluru. Cei care lucreaza la resort au contracte si stau in general 6luni pina la 1an, dar au si citiva, foarte putini, care stau acolo de citiva ani buni. Una din soferite ne-a spus ca pentru ei e o metoda foarte buna sa economiseasca bani. Dar stiti ce? Acolo nu era mai nimic care sa te faca sa cheltuiesti banii: numai hoteluri si magazine pentru turisti si Alice Spring (care are 1000 locuitori) e la 450km. Peisajul este bineinteles desertic, cu foarte putina vegetatie care consta din ceva ierburi si arbusti mici. Pamintul e acoperit de un praf rosiatic iar cit vezi cu ochii e drept, doar Uluru si Kata Tjuta sparg monotonia.

Primul tur a inceput pe la 2pm in prima zi si spunea in descriere ca o sa ne invate despre picturile arborigene si ca vom picta si noi. Asa cum eram treziti cu noaptea in cap drept sa spun nu parea deloc prea atractiv. Dar pina la urma turul a fost foarte fain. Ne-au dus cu un autobuz pina la centrul cultural arborigen de linga Uluru. Acolo ne-a intimpinat o japoneza draguta care ne-a prezentat o arborigena ce statea pe pamintul rosu si se juca cu un bat in praf. Asa am cunoscut-o pe Gloria, un artist local relativ renumit. Ea ne-a povestit (vorbea in limba tribului si japoneza traducea) cum desenau ei pe vremuri pe pamint in praf si ce insemna fiecare semn de-a lor si cum asta era metoda traditionala de a invata povestile si istoria de la batrinii lor. Dupa care ne-a spus sa ne apucam si noi de pictat o poveste care vrem folosind din semnele lor si metoda cu puncte (asta e metoda lor traditionala de pictat). 

Seara am avut o cina la Uluru. Din punctul meu de vedere asta a fost cel mai frumos tur. Ne-au dus cu autobuzul undeva in desert linga piatra. Acolo erau asezate mese cu fete de masa albe si ne asteptau cu sampanie si aperitive usoare. Am observat de acolo cum apune soarele pe piatra, si intr-adevar i se schimba culoarea dupa cum bate soarele. Dupa ce a apus soarele ne-am asezat la masa si am fost serviti cina. Ei, dupa ce a apus soarele s-a lasat un frig de imediat m-a dus cu gindul la zapada. Ni s-a spus ca va fi frig dar nu ma asteptam sa fie chiar asa o diferenta de mare de temperatura si atit de brusc (ziua ajungea la 20 grade C iar noaptea cobora pina la 2 grade sau chiar zero). Dar baietii erau pregatiti cu incalzitoare (ca cea de pe terasa la noi :-)) si cu un foc mare de tabara. Mincarea a fost delicioasa, vinul bun si comania placuta. Am stat la masa cu o familie de austrieci si doi spanioli in luna de miere. La un moment dat au inchis toate luminile, inclusiv incalzitoarele, si a venit un nene care ne-a povestit despre stele si ne-a arata constelatiile. Cerul era foarte senin si plin de stele. Am vazut clar Calea Lactee, Crucea Sudului si altele. Cum spuneam, asta a fost turul meu favorit.

A doua zi am mers de dimineata sa vedem tabara camilelor. Aici fetele au calarit camila Chester iar noi am citit despre cum pakistanezii au adus camilele in Australia prin 1900 si ca ei au acuma cele mai bune camile din lume si exporta la pakistanezi si alte tari din orientul mijlociu. Asta e adevarat caci baietii au o politica foarte serioasa importriva importului de animale si vegetatie protejind fauna si flora locala. Cind am venit noi din Japonia, in aeroport erau super controale cu ciini si chiar cind treci intre zonele lor iti spun sa arunci fructele din bagaje.

Dupa masa am fost la Kata Tjuta. Astea sint un conglomerat de pietre fata de Uluru care e numai un bloc de piatra. Am mers pe Valea Vinturilor care e un traseu printre doua pietre de alea uriase. Tipa care era ghid ne-a cam alergat pe acolo caci apusul nu ne astepta si traseul era relativ greu, cu urcusuri si coborisuri abrupte pe pietre. Am fost mindra de Anda ca a tinut pasul cu adultii si nu i-am facut pe ceilalti sa ne astepte. Traseul a fost foarte frumos, totul rosu :-). Pozele spun mai multe. Dupa hiking, bine incalziti, am mers sa vedem apusul pe pietrele astea. Povestea s-a repetat din nou cu vin spumos si gratar, numai ca de data asta nu a fost la inaltimea serii anterioare. Ce as vrea sa spun aici e ca am mincat gratar de kangur salbatic. E bunisor. Nu are nici un gust deosebit.  Seamana cu gratarul de vita numai ca e mai slab.

Dupa turul asta drept sa spun eram gata de plecat acasa dar Sheila, agenta noastra, ne-a mai pus un tur sa vedem si rasaritul la Uluru. Cu greu ne-am sculat noi doi dimineata, am lasat fetele sa doarma si ne-am dus sa vedem rasaritul. Era un frig de ingheta respiratia dar frumos si senin. Temperatura si vremea a fost o experienta deosebita de tot ce stiam pina acum. Am mers si vazut rasaritul in desert dupa care am avut mic dejun la o cafenea si dupa care ne-a dus in desert linga Uluru sa ne intilnim cu un arborigen care ne-a povestit si aratat cum isi fac ei sculele (aruncatorul de sulite e cel mai important pentru barbat), si cum isi fac bolurile de mincare. Ne-a mai spus o poveste de a lor si am mers pina la piciorul pietrei, vazut cum unii se urcau pe piatra, si am plecat spre hotel. De aici ne-am luat copilasii care ne asteptau fericiti ca i-am lasat acasa si erau cu ochii in televizor :-) si valizele si am plecat spre aeroport.

Vizita la Uluru e o experienta foarte interesanta. Nu am vazut piatra sau munte mai vizitat si laudat dar si are de ce. Pozitia deosebita pe care o are in desert si culorile schimbatoare pe care le reflecta in functie de unghiul luminii o fac intr-adevar sublima. Sper ca pozele sa impresioneze la fel de mult cit ne-a impresionat pe noi.
Slideshow Report as Spam

Use this image in your site

Copy and paste this html: