De la bullet train la maimute

Trip Start Jun 20, 2010
1
9
25
Trip End Aug 21, 2010


Loading Map
Map your own trip!
Map Options
Show trip route
Hide lines
shadow
Where I stayed

Flag of Japan  , Chubu,
Monday, June 28, 2010

In dimineata de 28 iunie am parasit Tokyo spre Nagano cu trenul rapid numit aici Shinkansen sau "trenul glont" sau “bullet train”. Trenul a mers cu 220km/h si putem spune ca nu am simitit deloc viteza mare, si nici cind pleca sau operea. Probabil ca avem amintirile din Romania de atunci cind mergeam cu trenul, zgomotul si zdruncinaturile ca sa nu mai mentionez toate mirosurile. Ei, mersul cu trenul japonez a fost o experienta cu totul si cu totul diferita. In primul rind, asteptind sa vina trenul am fost foarte surprinsi de exactitatea cu care vagoanele erau trase la peron. Pe peron erau scrise numerele vagoanelor, iar trenul opera cu usa vagonului exact la semnul vagonului respective pe peron. Calatorii veneau si se asezau la rind acolo unde aveau locuri si asteptau sa vina trenul. Probabil ca nici nu merita sa mai spun aici ca trenul venea si pleca la ora exacta. In general, japonezi sint exagerat de precisi si exacti la tot ce fac. Interiorul trenului arata ca si in avion doar ca avea mai mult spatiu intre rinduri. Din cind in cind venea si o tanti cu un carucior cu cafea, ceai si racoritoare si ceva snacks. In concluzie calatoria a fost foarte placuta si trenul a mers foarte lin.

Ajunsi in Nagano ne-am urcat, din nou, intr-un autobuz care ne astepta la statia centrala. Nagano e un oras foarte frumos de munte unde, daca va mai amintiti, s-a tinut Olimpiada de iarna din 1998. Andi a glumit continuu ca Nagano arata ca Piatra Neamt, mai ales cind ajunsi seara la hotel a vazut ca centrul orasului e situat linga statia de tren si autogara. Primul obiectiv touristic vizitat in zona asta a fost templul Zenkoji care are peste 1400 de ani si e renumit pentru o statuie care se crede ca e prima statuie budista adusa in Japonia. Templul acesata este cel mai mare pe care l-am vazut pina acum. In afara de cladirea cu altar avea si multe anexe inclusive o straduta centrala cu citeva magazinase si restaurante. Una din cladirile anexe era un muzeu unde erau expuse piese din colectia regala (haine si lucruri personale ale imparatilor din sec XIX) sip e care am vizitat-o ca parte din tur. Impresionant a fost sa vedem ca hainele imapratului erau modern, vestice, ca la europeni din sec al XIX lea. Aveau si margele de rugaciune pe care ei le fac immense, din lemn, caci asa isi inchipuie ca aduc noroc si santate, cu cit sint mai mari. La intoarcere am intrat si in templu unde am admirat piesele lor de cult care erau aurite si am atins alaturi de ceilalti vizitatori localnici o statuie veche de peste 400 de ani care se spune ca e vindecatoare de boli. La templu erau foarte multi localnici in pelegrinaj si era interesant sa-i vedem cum se roaga. Ei nu pun banii in cutiute ca la noi. Au niste cutii foarte mari cu capacul facut ca un gratar de lemn. Cei care se rugau arunca monedele in cutii prin gratarul ala de lemn si care in cadere faceau zgomot. In jurul templului erau foarte multe statui budiste. Unele din ele aveau pus un batic rosu in cap si ceva la git, ca o esarfa. Am intrebat pe Yama de ce sint statuile imbracate si mi-a spus ca cei   care alea erau imbricate de mame care au pierdut copii.

Atractia zilei in schimb a fost parcul cu maimute, numit Jigokudani Yaen Koen. Parcul este situat pe un munte cu izvoare de ape termale unde vin maimutele la scaldat. Autobuzul ne-a lasat la capatul unei poteci de munte si dupa o plimbare scurta cam de o mila prin padure am ajuns sus la izvoarele termale unde era plin de maimute (ei le numesc maimute de zapada). Preocuparea principal la maimute se pare ca era sa se caute de purici acolo in soare. Erau unele care faceau si baie, deci era cam un fel de spa de maimute. Multe din ele aveau bebelusi si erau si cu copilasi mai mari, sau adolescenti cum le zicea Andreea.J Anda a fost in extaz si abia se tinea sa nu mingiie bebelusii de maimuta. S-a plins ca am stat prea putin acolo unde intr-adevar era o placere sa te uiti la ele cum se puriceau si copilasii lor se jucau in jurul lor.  Fetele s-au distrat la maxim cu maimutele si le-au fotografiat din plin. 

La prinz am mincat cu tot turul la un restaurant traditional japonez. Aici am avut rezervata o sala unde a trebuit sa mincam in stil japonez, asezati pe jos pe permute la masute joase. Surpriza a fost ca a trebuit ca noi sa ne facem si mincarea singurei. La masa aveam fiecare pregatit un platou cu carne de vita taiata foarte subtire, borcanasul nelipsit de sos se soia si un platou cu vegetale, majoritatea necunoscute. A venit o tanti si ne-a pornit aragazul cu un singur ochi de pe masa, ne-a pus pe foc o tigaie cu ceva grasime inauntru, a pus apa si sos de soia cu carne si vegetale si a disparut. Yama a inceput sa ne explice ca trebuie noi sa ne terminam mincarea si ca sa punem in continuare la facut restul. Pare simplu, dar cind nu stii nici ce gatesti nu stii nici cit trebuie sa stea pe foc, Foamea era mare si caldura si mai mare si cu toate aragazele alea a inceput sa fie si mai cald in camera. Pot spune ca a fost un moment de panica amestecat cu surpriza pentru tot grupul. Dupa primele inghitituri ne-am relaxat cu totii caci carnea se facea foarte repede fiind taiata foarte subtire, legumele erau delicioase si nu trebuiau fierte prea mult. Carnea de vita era dulce si Yama-san ne-a spus ca in zona respectiva vacile sint hranite cu mere si de aia se face carnea asa de frageda si dulce. In alte zone din Japonia vacinele sint hranite cu sake (regiunea Kobe) iar in alta zona cu bere. Concluzia? Happy cows. J Pina la urma prinzul a fost foarte reusit. Anda si Andreea erau in extaz ca pot gati la masa si nu le mai puteam opri din fiert si mestecat prin oala (apropos, totul la masa se pregateste si hraneste numai cu betisoare).

Dupa amiaza, mai pe seara, am ajuns in orasul Obuse care e un oras istoric si cu citeva muzee cu operele pictorului Katsushika Hokusai. Este un oras turistic mai nou in Japonia si se pare ca se face o reclama intensiva pentru el zilele astea. Arata ca o zona cu agro turism din Romania. Oraselul mic, cu o piata cu magazine in centru cu inghetata si souveniruri si cu stradute cu case si pensiuni. Andi le-a dat bani la fete si au plecat cu Abby sa-si ia inghetata iar noi doi am plecat la plimbare prin orasel. Mai intii am degustat sake la un magazine renumit de sake dar cred ca bautura asta nu e pe gustul nostrum din pacate. Asa ca am plecat mai departe la vazut orasul si cum traiesc oamenii astia pe aici. Am fost uimiti din nou cit de curat era in fiecare curte si ce frumoase erau gradinile lor de flori. Au spatii foarte mici dar foarte bine utilizat: in fata flori si plantute, pietre si lantern, iar in spate legume si vegetale, pomi fructifieri. Fiecare planta super ingrijita si scarpinat tot pamintul in jur. Am vazut citeva gradini de zarzavat si livezi unde era totul aliniat si prasit si aranjat pe rugi frumos. Foarte impresionant. Am avut timp sa stam sis a observam si canalele lor de apa care sint acoperite cu gratare si care merg paralel cu soseaua, astfel constituind un fel de trotuar.

Seara am ajuns inapoi la Nagano unde am mers la hotel sa ne cazam. Pentru ziua asta nu am avut cina platita asa ca a trebuit sa mergem sa cautam un restaurant singurei. Ni s-a spus ca a doua zi o sa avem toate mesele cu turul si toate erau traditional japoneze asa ca ni s-a sugerat sa cautam mincare vestica. Era tirziu, trecut de 7:30pm si nu am mai prins nici un restaurant deschis la magazinele departamentale unde ni s-a spus ca gasim usor restaurant. Spre bucuria fetelor am gasit un McDonalds chiar linga hotel unde am mincat fericiti mincarea cunoscuta de acasa. Contrar asteptarilor nu era mai nimic diferit de acasa, doar teriyaki chicken burger era in plus. Se pare ca in Nagano la McDonalds este locul unde adolescentii se intilnesc se socializeaza mincind impreuna. Linga noi au stat doua fete de 16 ani care erau dragalase ca doua papusele si l-a sfirsit si-au luat inima in dinti si ne-au spus Hi! si How are you? Incet incet restaurantul s-a umplut de cei din turul nostru care ca si noi erau in cautare de cina. Noi am mai luat o inghetata si am mai facut o plimbare prin jur, cae era  centrul orasului, inainte de a merge la culcare. Nagano fiind un orasel asa de mic se uitau toti la noi de parca venise circul in oras, cum zicea Andi. Dar se uitau la noi prietenosi cu curiozitate. Si era o seara frumoasa de vara cu aer de munte, mirosea a petunii… Piatra Neamt curat! :-)
Slideshow Report as Spam

Use this image in your site

Copy and paste this html: