Kimonouri si Hakone in ploaie si vint

Trip Start Jun 20, 2010
1
8
25
Trip End Aug 21, 2010


Loading Map
Map your own trip!
Map Options
Show trip route
Hide lines
shadow

Flag of Japan  , Kanto,
Sunday, June 27, 2010

Duminica ne-am pornit voiosi de dimineata sa vedem citeva obiective turistice intr-o zona muntoasa, linga muntele Fuji. Din pacate vremea nu a tinut cu noi si a fost ceata si ploaie asa ca a trebuit sa taiem de pe lista croaziera pe lac, iar pentru a vedea frumusetile naturii a trebuit sa folosim multe poze si multa imaginatie (cum bine zicea Yama, ghidul nostru). Dar cu toate astea ziua a fost plina si foarte placuta, asa ca am sa povestesc evenimentele in ordinea cronologica.

Ca de obicei ne-am trezit devreme si am avut micul dejun copios de la restaurantul de la etajul 33. La ora 8am ne-am intilnit cu restul grupului in autobuzul care ne astepta in fata hotelului. Am mers cam 2h spre primul obiectiv care a fost muzeul de arta Itchicu Kubota. Itchicu este un artist national foarte renumit pentru kimonourile pe care le-a facut. De fapt kimonourile lui sint opere de arta si nu au fost facute pentru a fi purtate. El a redescoperit si modernizat o forma foarte veche (circa sec XVI) de a colora si picta matasea. Fiecare kimono este ca un tablou si sint grupate in colectii. De exemplu, "Simfonia luminii" e o colectie pe care el a inceput-o si familia lui o va continua caci din pacate artistul a murit acu citiva ani. Aceasta colectie trebuie sa aiba 80 de piese unde fiecare anotimp este reprezentat. Cred ca acum sint cam pe la jumatate cu ea, si se pare ca familia lui lucreaza in continuare sa o termine. Kimonourile sint inspirate din natura si majoritatea reprezinta muntele Fuji care este in apropiere. Expozitia este foarte interesanta, fiecare piesa fiind unica, cu culori si design care inspira imaginea cu mai mult decit vezi de fapt. Matasea kimonoului este ca si creponata in diferite forme si directii datorita tehnicii prin care a fost pictata (insailata, strinsa in movilite, vopsita si apoi desfacuta). Muzeul si parcul din jur au fost construite de Itchicu. Se pare ca maestrului i-a placut de Gaudi (are si kimono inspirit din Sagrada Familia) pentru ca noua ni s-a parut ca si cladirea la intrare este un pic inspirata din arhitectura lui Gaudi. In rest totul este traditional japonez, din lemn si piatra. Muzeul in interior este foarte simplu, numai lemn si kimonourile expuse. Ne-au descaltat la intrare, ceea ce ni s-a spus de la inceput sa ne asteptam in multe locuri caci face parte din traditie si manerele locale J. Ne-am plimbat un picut si prin parcul din jurul muzeului care e facut numai in stil japonez. Dupa vizita acestui muzeu intr-adevar am simtit calmul si linistea care le-a adus austeritatea cladirii si frumusetea naturii din parc.


Dupa muzeu cu kimonouri am mers din nou cu autobuzul spre Hakone, statiune termala la baza muntelui Fuji. Acuma sa va povestesc ceva interesant de muntele Fuji. Muntele Fuji aici e “ea” si e “rusinoasa”. Ce inseamna asta? Ca sint numai 7% sanse sa vezi muntele. Pentru noi ieri sansele au fost si mai mici din cauza vremii, de fapt zero. Dar mi s-a parut interesant cum vorbesc ei despre Fuji… La Hakone vremea era si mai capricioasa, cu rafale de vint si ploaie si ceata. Dar cald, nu era frig ca in Redmond (aprox de 27 grade Celsius). Din cauza vremii croaziera pe lacul Ashi a fost anulata. Am mers cu gondola peste valea Owakudani si cum probabil banuiti vederea nu a fost prea grozava dar spiritul in cabina a fost bun si veselia mare. Deoarece nu am avut croaziera, Yama a decis sa ne duca la un muzeu de arta al unor pictori japonezi. Din nou, muzeul a fost construit de un pictor local care mai tirziu l-a deschis la public deoarece cererea era mare. Arta expusa era interesanta, total diferita de ceea ce sintem noi obisnuiti sa vedem prin Europa. Interesant ca toti pictorii expusi sint inca in viata. Noua ne-a placut cel mai mult o expozitie unde tablourile erau emailuri cu imagine simple, marea majoritate alb-negru, sau sepia.

De aici am plecat spre casa cu autobuzul. Drumul a fost lung, ne-a luat aproape 3h sa ajungem inapoi in Tokyo. Am inceput sa ne mai socializam cu ceilalti din tur. Fetele noastre s-au imprietenit cu Abby, o fetita de 14 ani din Bend, Oregon cu care stau mai tot timpul. Grupul din turul asta e foate interesant. Sint multi bunici si familii. Este Abby care calatoreste cu bunicii ei. Mai este Skyler care calatoreste numai cu bunica lui. mai este o familie din Boston care toti 4 calatoresc cu bunicul de 91 ani care e la origine japonez. Mai e o familie cu doi baieti mari, unul in liceu si unul in facultate. Asa ca virstele variaza de la Anda de 10 ani la bunicul japonez de 91 ani, cu un grup de adolescenti la mijloc.

Pentru cina am mers la un restaurant japonez din hotel cu specific tempura. Aici ne-am asezat la un bar unde un bucatar ne-a gatit tot menu-ul si servit direct. Noi patru aveam 2 chelnerite numai pentru noi care ne pazeau ca ulii sa ne mai aduca sau sa ne ma idea ceva. Din cind in cind veneau si tot mai asezau castronelele, farfuriutele, sticlutele pe tavita din fata. Mincarea a fost foarte buna si desi mai putina decit sint portiile de acasa ne-am sculat satui de la masa. Probabil si faptul ca ne-a fost servita asa cu tiriita ne-a facut sa ne saturam mai repede. Toti patru am mai facut progrese la mincatul cu betisoare. Asta a fost ultima seara in hotelul asta sin in Tokyo, asa ca ne-am facut bagajele si ne-am pregatit de plecare. A doua zi plecam devreme la 7:30am in autobuz ca sa prindem trenul super rapid (bullet train) spre Nagano.

As vrea sa mai spun aici citeva lucruri interesante despre japonezi care le-am aflat: am tot spus cit sint de curati dar am fost foarte surprinsa sa aud ca e super safe. Yama ne-a spus ca o femeie singura poate merge noapte cu metro-ul la orice ora si e in siguranta. Am vazut copii mici de clasa I mergind singuri pe strada dimineata la scoala, fara sa-I treaca nimeni strada de mina. Am observant ca toti sint fantastic de respectuosi cu batrinii. Sint foarte respectuosi in general, dar la batrini sar toti sa  le puna scaunul sau sa-i serveasca. Yama ne-a spus ca batrinii aici traiesc in general pina aproape de 80 ani. Probabil faptul ca maninca multi taietei si beau ceai verde de 10 ori pe zi ajuta. J
Slideshow Report as Spam

Use this image in your site

Copy and paste this html: