Putre si Parcul national Lauca, Salar de Surire
Trip Start
Apr 05, 2009
1
20
34
Trip End
Jun 03, 2009
Putre, Chile
Monday, May 4, 2009
Suntem iar in Arica, dupa 3 nopti si 4 zile in Putre, o mica localitate situata la 3800m altitudine, in muntii Anzi. Am uitat sa va spun ca, datorita binecunoscutului farmec al domnului Dragos, am mai cules o backpackeritza de pe drum. O elvetianca de data asta. Si doctora pe deasupra!!
Si cum Katrin avea deja rezervare la un hostel, ne-am dus cu ea acolo. La Chakana. Cateva casutze dragutze, pentru 2 persoane si una mai mare, cu dormitor comun. Proprietarul, un arhitect neamtz, insurat cu o chilianca - Marisol, foarte fericit cand a gasit cu cine sa vorbeasca si el germana. A zis ca ne aranjeaza el excursiile, noi sa ne plimbam pe acolo, sa ne acomodam cu altitudinea.
Ne-am dus sa ne luam ceva de mancare, apoi ne-am intors, rupti de oboseala, la hostel. La 3800m e greu sa si mergi. Dar si mai greu este sa gatesti!! Apa fierbe la 85de grade, iar tocanitza noastra (facuta de maestrul dragos) nu era fiarte nici dupa 2 ore, asa ca ne-au cam troznit in gura cartofiorii.
A doua zi, la 8 am plecat spre Salar de Surire, cu un jeep cam jerpelit si cu Javier - ghidul nostru. Doar noi 3 si el. Ne-a urcat incet, sa nu ne doara prea tare capul. Am vazut iar o tona de vicunii (in Parcul National Las Vicunas), viscacha (astia sunt un fel de corcitura intre iepuri si chinchila), nandu, un vultur si miide flamingo si alte pasari in Salar de Surire. Am trecut prin cateva satuce, toate aproape pustii - mai sta un om sau, in cele mai populate, 2-3 oameni. Satul Guallatire, la poalele vulcanului cu acelasi nume, are o populatie de 3 persoane + paza parcului. Vulcanul Guallatire - 6000m - este activ si pufaie toata ziua (completamente fumarola) - adik scoate doar fum, nu si altceva.
Dupa mii de flamingo (james, andina si chileano - sunt 3 subspecii), am ajuns la un izvor termal. Cum afara batea un vant super rece si nu eram dotati nici cu cele necesare, fetele au refuzat sa faca baie. Dragos, mai curajos, s-a bagat in apa fierbinte.
A fost o excursie foarte lunga - aproape 400 km dus intors. Am urcat pana la 4400m, dar ceaiul de coca servit de gazde dimineata ne-a ajutat, mai putin pe Dragos, pe care l-a durut capul cam nasol. Dar tot el a zis ca doar pe oamenii inteligenti ii doare capul de la altitudine :D
Seara, patiti cu fiertura de cartofi de cu o noapte inainte, am facut o supa si niste paste si ne-am culcat devreme.
A doua zi am plecat spre Parcul National Lauca. Am vazut laguna Cotacotani, satul Parinacota, situat la baza vulcanului cu acelasi nume si laguna Chungara. Am luat pranzul cocotati pe un varfuletz de vreo 4560m, in fata vulcanului Parinacota - 6350m. O sa vedeti pozele. Super.
Si pentru ca a fost destul de greu sa urc pana acolo (100m, dar la 4500 altitudine), am avut grija ca Dragos sa afle ce gandesc. Si am fost chiar o doamna. Nu am chitzait decat vreo 10 minute. Dupa ce am coborat, Javier ne-a arata pe unde sa o luam, iar el s-a dus sa aduca masina. Am pornit-o vitejeste, Katrin prima, apoi eu si Dragos. Noroc ca Dragos a ramas in urma, sa mai pozeze ceva, ca elvetianca, nu prea silfida de fel, s-a scufundat in namolul lacului. Eu eram langa ea, dar nu am reusit sa o scot, ca zona de langa ea era tare mocirloasa si nu m-am bagat prea aproape. Plus ca muream de ras, cred ca de la altitudine. I-am zis lui Dragos sa nu se apropie, ca pe el chiar nu puteam sa il scot si am tot tras de ea. Se scufundase pana la genunchi si deja intrase in panica, in timp ce eu, cu ochii plini de lacrimi de la atata ras, i-l aratam pe Javier, care venea repede spre noi. Cu ceva tehnica, a scos-o de acolo. Nu trebuia sa o luam pe acolo, ne-a zis el, ca acolo, in mod normal, este apa. Acum era seceta si parea uscat, dar era o zona nasoala.
Seara, sa ne revenim, am facut baie la Terma Jurasi, intr-o piscina la 4100m, plina cu apa numai buna pentru oasele noastre obosite.
Excursiile au fost destul de scumputze (prima 50$/persoana si a doua 30$/persoana), dar au meritat fiecare banutz. Ghidul a fost cel mai bun pe care l-am avut pana acum. Se vede ca ii placea ce facea. A oprit peste tot, sa facem poze, ne-a dus pe rute neturistice. Pentru cei interesati, organizeaza si ascensiuni pe vulcanul Parinacota si pe ceilalti din zona. 350$ cu echipament si mancare.
Ar fi mult mai multe de povestit, dar trebuie sa pastram ceva si pentru cand ne intoarcem acasa, nu?
Azi am coborat inapoi in Arica. Ne-am cazat inapoi la Sunny Days, la Ross, kiwi-ul din Noua Zeelanda.
Maine plecam spre Peru.
Speram sa revenim cat mai repede cu vesti si de acolo.
V-am pupat!
Comments
mesaj de ....compasiune
Doamne,ce va mai plang de mila! Cum va mai chinuiti,saracutii de voi,cu ascensiunea,cu aerul rarefiat,cu mancarea nefiarta,cu 'adunaturile' de pe drum...Ia aminte domnule Dragos si pleaca singur la drum lung ca,la cat farmec personal ai,vei gasi totdeauna o companie,chiar si pe Everest! Sau,cum se mai zice,'nu te duce la vie cu struguri in batista'. Lasand gluma la o parte, ma bucur pentru voi ca aveti ocazia sa faceti cunostinta cu atatea lucruri interesante si curiozitati 'de pe lumea cealalta',la care multi viseaza,dar putini ajung sa le cunoasca 'live'.Noroc cu generozitatea voastra si computerizarea, gratie carora,suntem mereu 'la zi' cu privelisti si comentarii interesante, de la mare inaltime....fara sa ne doara capul. Pe aici,toate bune. Sarbatoarea de 1 Mai,ziua celor ce(nu)muncesc (avand in vedere numarul somerilor),'a bagat tara in ceata', adica in fum de gratare cu aroma de mici. Dupa noi,potopul! Voua,in continuare,sa va fie bine si sa fiti sanatosi! B.D. Nica