Nerja
Trip Start
Jul 03, 2011
1
6
Trip End
Jul 25, 2011
What I did
Going thru to Granada
Nerja, Andalusia, Spain
Tuesday, July 5, 2011
Ne-am trezit dimineata, am tras unii de altii si am iesit pe usa cumva, cumva. Fiul a ramasa acasa, sa-si caute prieteni, ca noi si culturalizarea noastra eram mai mult decat boring. Ne-am tot intors inapoi de mai multe ori, pana cand am reusit sa luam toate sarsanalele... geanta cu aparatele... schimburi... mancare pentru fiusor... apa... ochelari de soare... geez, dar scoate odata masina din garaj ca ne-apuca noaptea.
Analizand rutele mi-au tras cu ochiul pesterile de la Nerja si "balconul europei", cum se numeste faleza de acolo. Oh, well, pe-acolo mergem, macar sa ne bem si noi cafeaua pe balcon. :P
A fost o alegere foarte insiprata, locul e superb, cafeaua si perspectiva excelenta. Stand pe faleza aia, cu briza mediteranei in par, cu apa fara capat intinsa jos e un sentiment deosebit, puteau s-o filmeze pe Kate Winslet cu De Caprio acolo pe botul titanicului. Nerja se numeste oficial "balconul Europei", datorita inaltimii la care e faleza si a stancii abrupte care se deschide sub ea pana in mare, plaje in stanga si in dreapta.
Ne-am baut cafeaua in liniste, apoi a trebuit sa plecam inspre Granada, timpul era foarte strans si aflaram de la altii mai informati ca daca nu esti la poarta castelului la ora X, forget about it, ca nu mai pupi Alhambra. Cum n-au fost ieftine biletele si nici nu ne-am pus pe drumuri degeaba, am ridicat ancora. Din pacate, desi am fi vrut sa ajungem la pesteri (cu lucrari primitive, ar fi si ramasitele unui ex-inhabitant al pesterilor), nu am reusit. Apeductul este impresionant de asemenea!
Fia a facut poze, s-a alergat cu fiutul.
Ne trebuia un sim card pentru telefonul meu, il lasasem celalalt fiului, doar nu era asa mare lucru sa cumparam altul, sunt la toate magazinele de celulare, nu? Nuuuu! Ce daca tu vrei sa cumperi un sim card de 9 euro si sa-l arunci, nu se poate fara sa le spui si ce-ai mancat aseara, adica trebuie sa vada pasaportul, sa-ti ia datele, sa le spui unde stai... abia dup-aia sa platesti. Si cum noi nu ne-am gandit ca ne trebuie pasaport pentru Alhambra, iata-ne total in izolare atat cu fiul, cat si cu andemida. De asta sa ocupat jumatea mai mare.
Eu, jumatea mai mica, am zis ca sa iau biletele pentru Alhambra sa nu mai stam acolo si sa nu fie cozi. Pe hartia mea scria ca ni le da la orice nea caisa (aka caixa) si ne-a sarit in fata una chiar in drum spre parcare.
Si acolo mi s-a intamplata asa o intamplare, ca din zona crepusculara. Intru, intreb de bilete, mi se arata un bancomat pe hol. Ma asez la rand dupa un grup francez zgomotos si mai iliterat in ale aparatului. Vine o blonda din caisa, ii ajuta cumva sa-si ia biletele, aia se proceseaza. Intre timp, o fatuca, in spatele meu, cu pasul piticului, pas-pas, sa mi se puna in fata. Eu cu coada ochiului, pas-pas-pas, n-o las. Blonda lucratoare imi zambeste larg si ma intreaba retoric daca pot s-o las pe fufatuca din spate in fata mea. Ii sterg zambetul de tot cand ii spun zambind ca "sorry, nope". Mai baiguie ca e numai un minut si dup-aia m-ajuta ea si pe mine. Io, precum canadezul hard-core, stiu ca "first come, first served" e regula corecta, asa ca ii declar cu exactitate ca "I am sorry, but I'm next, so she will have to wait, I have to be at alhambra by 2". La care aceasta blonda angajata se decide ca nu mai vrea sa fie draguta cu mine si mi-o plaseaza facand stanga imprejur ca "then I don't want to help you anymore", isi ia jucariile si se indreapta inspre biroul ei dragalas in comentariul meu "that's ok, but your friend will then just have to wait even more". Grrrr, cred ca era in stare sa imi traga o scatoalca. Oricum, nu stiu de ce nu-mi amintesc eu deloc sa-i fi cerut ajutorul, dar daca l-as fi cerut? That's pretty strong, nu mi s-a intamplat niciunde, inclusiv romania sa vad un angajat refuzand un client. In fine, m-am inteles bine cu masina, stia engleza, mai greu pana cand am descoperit butonelul cu luatul biletelor, ca era de fapt un atm modificat. Ne-am luat biletele, mie nici acum nu-mi vine sa cred ce am auzit, auzi la ea "daca n-o lasi pe pretena mea in fata ta la rand eu nu te mai servesc"... imi pare rau ca nu stiu cum o cheama, tare m-as mai plange eu de-aici de peste mari si tari. :D
Drumul pana la autostrada care serpuieste intre munti inspre Granada a fost spectacular, muntii pe o parte, marea pe cealalta, palmieri, plaje, orasele catarate pe varfuri si... multe, foarte multe sere! Apropos de oraselele albe pe varful muntelui, intr-un fel ciudat, ai cate un pisc iesind din ses, la baza lui, totul e verde, iar piscul e tapat cu cladiri albe, catarate una in capul celeilalte, cam fara umbra si pomi, de zici ca n-avura unde sa le puna acolo, pe jos, unde oricum nu era nimic. Or fi niste "exercise freaks" ori ce? Imi imaginez ce inseamna sa locuiesti in oraselele alea si sa te plimbi de la un vecin la altul, dupa paine si sa-ti uiti portmoneul acasa, sau sa urci cu masina pana la casuta pe stradutele mici si stramte. Au ei vre-un secret pe care nu-l stiu eu...
